Filozoful cooperativist Teruo Ichiraku (1906-1994) a inițiat prima asociație de agricultură ecologică din Japonia, pe fondul creșterii îngrijorării despre efectele nocive ale inputurilor sintetice în alimentație. Concomitent, cetățeni urbani organizați ca grup de consumatori din Tokyo (în special mame) au început să viziteze ferme din jurul orașului pentru a le contracta producția pe baza unor principii ferme de producție ecologică. Primii 17 producători au fost convinși de aceștia și astfel au luat naștere primele parteneriate teikei care înseamnă în japoneză “cooperare”, inspirând sloganul “hrană cu fața agricultorului” ; acestea erau singurul mod de a obține mâncare sănătoasă și sigură, relația cu producătorii fiind strânsă, directă și de durată.
S-au trasat și primele 10 principii călăuzitoare ale parteneriatelor:
1. încurajarea unei relații amicale și creative între parteneri, nu doar a unei relații comerciale
Esența acestui parteneriat nu este comerțul în sine, ci relația de prietenie dintre oameni. Așadar, atât producătorii, cât și consumatorii, ar trebui să se ajute reciproc pornind de la înțelegere reciprocă: Această relație ar trebui construită prin reflectarea asupra experiențelor din trecut.
2. producția agricolă planificată și agreată în prealabil între agricultor și consumatori
Intenția producătorilor ar trebui să fie, prin consultarea cu consumatorii, de a produce cantitatea maximă și varietatea maximă de produse permise de capacitatea fermelor.
3. acceptarea tuturor produselor din grădina partajată, conținute în coșurile distribuite
Consumatorii ar trebui să accepte toate produsele care au fost cultivate conform consultațiilor anterioare a celor două grupuri. Dieta lor ar trebui să fie compusă pe cât posibil din aceste produse.
4. stabilirea unui preț reciproc avantajos (în beneficiu mutual)
Pentru a stabili prețul produsului, producătorii ar trebui să ia în considerare economisirea forței de muncă și a costurilor, datorate reducerii proceselor de clasificare și de împachetare, precum și acceptarea tuturor produselor lor; iar consumatorii ar trebui să ia în considerare beneficiul adus de produsele proaspete, sigure și delicioase
5. dezvoltarea comunicării în vederea consolidării respectului și a încrederii mutuale
Evoluția continuă a acestui parteneriat depinde de consolidarea relațiilor de prietenie dintre producători și consumatori. Acest lucru va fi realizat doar prin maximizarea contactului dintre parteneri, bazat pe construirea relațiilor, și mai puțin a tranzacțiilor.
6. organizarea distribuțiilor într-o manieră autonomă, astfel încât să fie gestionate fie de către producător, fie de către consumatori
În baza acestui principiu, transportul produselor ar trebui asigurat fie de către grupul de producători, fie de către grupul de consumatori, până la depozitele celui din urmă, fără a depinde de transportatori profesionali.
7. gestionarea democratică a grupurilor
Ambele grupuri ar trebui să evite dependența excesivă de un număr limitat de lideri pentru activitățile lor, și să încerce să aplice o administrație democratică, unde fiecare persoană are o responsabilitate. Condițiile speciale ale familiilor fiecărui membru trebuie luate în considerare, în baza principiului ajutorului reciproc.
8. participarea consumatorilor și preocuparea față de problemele cu care se confruntă agricultura ecologică
Ambele grupuri de producători și consumatori ar trebui să acorde o importanță crescută educației între grupuri și ar trebui să încerce să evite ca activitățile lor să se încheie doar în distribuirea alimentelor sigure.
9. păstrarea unui număr optim de membri în fiecare grup
Punerea în practică poate deveni dificilă în cazul în care numărul de membrii sau teritoriul grupurilor devine prea mare. Pentru acest motiv, ambele ar trebui păstrate la o dimensiune corespunzătoare. Dezvoltarea acestei mișcări în ceea ce privește apartenența ar trebui promovată prin creșterea numărului de grupuri și colaborarea dintre acestea.
10. evoluția continuă, chiar dacă lentă, către o producție agroecologică sănătoasă și respectuoasă față de mediu și viață.
În majoritatea cazurilor, condițiile de început nu vor fi atât de bune nici pentru producători, nici pentru consumatori. De aceea, este necesar ca amândoi să aleagă parteneri promițători, chiar dacă situația actuală este nesatisfăcătoare, și să continue să depună efort pentru a avansa prin cooperare reciprocă.
Momentan mișcarea pentru agricultură susținută de comunitate este prezentă internațional în 40 de țări și este dezvoltată permanent de consumatorii, producătorii și cercetătorii implicați zi de zi în parteneriate ASC. Ea este reprezentată de organizația internațională cu sediul în Franța, Urgenci, a cărei membră este și Asociația ASAT.
